Nebunie Legala

E iarna in primele doua autobuze nu am reusit sa ma urc din cauza calatorilor prea grabiti care foarte politicos imi sugerau sa le fac loc sa treaca printr-o apasare ampla a coastelor mele cu cotul. nervos fac ce pot si ma urc si eu in urmatorul, acum trebuie sa-mi compostez biletul… deoarece sateam ca sardinele rog un calator sa ma ajute, nici macar nu ma baga in seama… pana la urma se rezolva, dupa lungi insistente din partea mea cuiva i se face mila de mine. Stau in picioare nu reusesc sa ma tin de nimic, dar asta nu e o problema oricum nu exista nici o posibilitate ca eu sa cad in aceasta conserva.
Dupa primele zece minute incerc sa ma linistesc uitandu-ma pe geamul pe care sunt lipit. Apoi imi dau seama ca am nimerit intr-un autobuz plin cu atleti de performanta (oameni care cred ca s-ar fi descurcat mai bine decat fotbalistul X sau Y la anumite faze dintr-un meci, desi au burta de la bere stau jos pe scaun in loc sa cedeze locul batranei care de abia sta in picioare langa ei), sau cei mai buni analisti politici (care stiu exact ce e de facut sa fie tara mai buna si se pare ca orice idee tine de tineri care trebuie sa faca armata). Pe langa toate astea controlorii au decis exact pe cand era autobuzul mai plin ca ar trebui sa isi faca meseria… acum toata lumea trebuie sa faca loc sa treaca geniile astea doua … in acest moment fata mea face parte din geam, nu pot sa imi simt picioarele si una din personele de langa mine a “lasat una sa scape”. Si pe cand sa cedez nervos am vazut ca urmeaza statia mea, ma calmez ma imping pana la usa ca sa apuc sa ma dau jos, ies din autobuz ma intorc chiar pe cand se inchid usile si imi dau seama ca as fi putut sa merg foarte bine pe jos in 20 de minute.